Blog

GHEPart – la Curtea de Argeș se întâmplă lucruri civice

Cât de bine sună “Olimpiada Civică”? Excelent chiar! S-a întâmplat prima ediție anul acesta la Curtea de Argeș, organizată de Asociația pentru Dezvoltare GHEPart, pentru elevii din școlile și liceele din oraș.  Prin ateliere de educație non-formală, prin joc, prin dezbateri și provocări, peste 200 de copii au înțeles cum stau lucrurile cu democrația. Ne-am bucurat să aflăm că, în activitățile lor, cei de la GHEPart folosesc și a noastră Constituție Funky.

Iulia Georgescu, de la GHEPart, ne spune mai multe despre Olimpiada Civică: “Am discutat despre „rule of law” versus „law of ruler ”. La câteva ateliere, bazându-ne pe un scurt film cu Charlie Chaplin, am continuat cu o conversaţie deschisă despre dictatură în opoziţie cu democraţia şi ce reprezintă „statul de drept”. Am avut dezbateri despre separaţia puterilor în stat: cum se împart, ce face fiecare, ce importanţă au. Am făcut și jocuri în echipă, fie prin găsirea unor soluții ce presupuneau drepturi constituționale încălcate sau probleme ale comunității, fie prin înființarea unui partid politic având o platformă și o misiune. Rezultatele au fost impresionante și au fost în linie cu ceea ce am dorit de la început să se întample: tinerii să gândească în afara „cutiei”, lucru confirmat în fișele de feedback. La final am organizat concursul ImagiNation în care au inventat o țară cu un sistem de guvernare, o constituție, o modalitate de exercitare a puterii etc.”

Nu că avem noi o pasiune cu educația civică, dar ni se pare foarte important că astfel de lucruri se întâmplă în țară, că din ce în ce mai mulți oameni, dar și organizații, se pun pe treabă pentru a crește cetățeni de mici și a-i inspira pe elevi într-ale implicării și, mai ales, responsabilității civice.

GHEPart nu se află la prima acțiune. Asociația a fost înființată în 2014 de echipa proiectului ”Eco Youth”, desfășurat de un alt ONG, unde au fost voluntari peste 10 ani, desfășurând numeroase proiecte regionale, dar și internaționale. Proiectul respectiv a vizat educația ecologică a copiilor, având 600 de beneficiari. Membrii echipei Eco Youth, după finalizarea acestuia, au decis crearea unei organizații care să aibă drept scop educația, fiind convinși că aceasta este cea mai sigură cale către evoluția societății.

Ce îi motivează? “Ne propunem să creăm o comunitate de elevi și adulți, includiv profesori, care să sondeze nevoile tinerilor, să găsească resurse de a le rezolva, iar, când sunt greu de soluționat de către noi, să le supunem atenției autorităților. Pentru că în Curtea de Argeș pare că tinerii sunt invizibili, nu există în planurile aleșilor, în strategii de dezvoltare comunitară sau în bugetele locale.”, spune Iulia.

În perioada iulie-noiembrie 2014 au desfășurat proiectul ”Lecturi la Șură” care a avut drept scop atragerea tinerilor și adulților către lumea cărților prin crearea unui spațiu propice lecturii în aer liber. În aprilie-august 2015 au realizat un al proiect care a vizat tot lectura ca formă de educație, dar și mediul. ”Greenoteca” le-a permis să creeze în curtea Bibliotecii Municipale Curtea de Argeș un loc pentru evenimente neconvenționale în aer liber pe care l-au folosit și îl folosesc și după încheierea proiectului. Proiectează filme într-un oraș fără cinema sau organizează seri muzicale. Tot in 2015, dar și în 2017 au realizat proiectul ”ZOOMzet Cultural”, provcând tinerii să ofere perspective noi pentru vizibilitatea și identitatea municipiului Curtea de Argeș. Ei au participat la ateliere video în care au învatat să facă filme documentare, iar ulterior au și realizat câte unul despre un monument mai mult sau mai puțin cunoscut din oraș.
Dacă sunteți în Curtea de Argeș, urmăriți-i pe GHEPart, implicați-vă în proiectele lor și vorbiți cu ei. Dacă nu, ce-ar fi să faceți ceva asemănător în comunitatea voastră?

Forum Apulum sau despre cum dai play la implicare cu CivicOn

La începutul lui noiembrie, o invitație venea pe mail – cei de la Forum Apulum ne chemau la Alba Iulia să ținem un atelier de educație civică. Din vorbă în vorbă, atelierele s-au transformat într-un festival cap-coadă, unde am vorbit, timp de aproape trei zile, despre implicare, educație civică, fact checking sau jurnalism independent. Nu ne cunoșteam dinainte. Forum Apulum e un ONG tânăr foarte din Alba Iulia, care s-a format după protestele din iarnă. Mai exact, câțiva oameni s-au întâlnit acolo, s-au supărat, au strigat și și-au dat seama că pot face ceva. Și fac! Cu mult entuziasm, repede și eficient, cu multă implicare și cu un chef de schimbare care-ți dă speranță.

(more…)

Lavinia Vișan – despre formarea spiritului civic la elevi

Printre profesorii pasionați de educație civică, care caută mereu să-i inspire pe elevi și să-i transforme în mici cetățeni care-și știu drepturile, obligațiile și care înțeleg principiile democrației și ale statului, se numără și prietena noastră, Lavinia Vișan. Lavinia este profesoară din 1995 și acum predă educație civică la Târgoviște.

(more…)

Instituții

Teoria spune că oamenii convin asupra unui set de drepturi și libertăți pe care și le doresc protejate și asigurate față de oricine altcineva.

 Dacă pun aceste drepturi și libertăți în scris, alături de principii cum sunt supremația legii și separația puterilor, acel document devine Constituția unui stat.

 

Statul are obligația de a proteja acele drepturi și libertăți, dar nu o poate face decât prin instituții, care sunt organizații populate tot cu oameni/cetățeni.

Cele mai la îndemână exemple sunt parlamentul, guvernul și curtea supremă, care se numesc autorități publice pentru că prin aceste instituții se exercită cele trei puteri la cel mai înalt nivel într-un stat. Alte instituții publice îndeplinesc roluri specificate prin lege, chiar dacă acea lege este chiar textul constituțional, de exemplu administrația prezidențială, curtea constituțională, avocatul poporului, consiliul superior al magistraturii, consiliul județean sau primăria.

Numai autoritatea legislativă (parlamentul) poate face legi, iar supremația legii le garantează cetățenilor că nimeni nu-și poate impune voința personală împotriva celorlalți. Mai mult decât atât, separația puterilor îi asigură pe cetățeni că nimeni nu-și poate face "dreptate" în beneficiu personal. Astfel, toate instituțiile publice sunt înființate prin lege și îndeplinesc atribuții consacrate prin lege.

Mass-media

Dacă îți aduci aminte despre interesul cetățenilor și al statului privind aflarea adevărului, nu e de mirare că există și funcționează mijloace de informare în masă. 

 

Totalitatea mijloacelor de informare în masă, indiferent de platforma tehnologică (tipărite pe hârtie, proiectate pe ecrane sau afișe stradale, transmise la radio sau televizor, publicate pe internet, accesibile gratuit sau cu plată), reprezintă mass-media sau (impropriu spus) presa.

Rolul mass-mediei e să te informeze cu privire la lucrurile relevante din societate, dar mai  mult decât atât, rolul ei este să te informeze corect și imparțial, ca să poți să iei decizii bune. Majoritatea mijloacelor de informare în masă sunt inițiative private, însă toate se bucură de protecția statului, dacă informează corect.

Dacă la meteo îți spune că plouă, atunci îți poți lua umbrelă, dacă afli că euro a crescut, nu îți schimbi economiile astăzi, dacă afli că au crescut dobânzile, te mai gândești dacă îți cumperi un apartament. Poți afla și ce s-a întâmplat cu banii din taxele tale, când afli care mai e stadiul unei autostrăzi sau atunci când una dintre instituțiile statului o ia pe arătură.

Presa, în mod ideal, ar trebui să și critice atunci când e cazul, pe bază de informații și adevăruri factuale, să invite la dezbateri și chiar să seteze agenda publică.

În același timp, trebuie să facem întotdeauna diferența între o opinie și o știre, pentru că ambele pot ajunge la noi prin intermediul mass-mediei. Opinia aparține unui om sau unui grup de oameni (cu care putem sau nu să fim de acord), în timp ce știrea trebuie să reflecte adevărul factual.

Pe lângă principalul rol, de a informa publicul, mass-media poate să aibă și alte roluri: educativ (și cultural), influențarea opiniei publice, divertisment. Să nu uităm însă că mass-media se face cu jurnaliști ale căror onorarii ori salarii trebuie plătite. De aceea, există legături foarte strânse între mass-media și piața de publicitate pentru produse ori servicii. Atunci când "publicitatea" se extinde către oameni politici sau opinii politice, fie ne aflăm în campania electorală, fie putem suspectă o formă de manipulare.

Ce spune Constituția

Articolul 29 Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc.

Articolul 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Articolul 31 Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionala.

(4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

 

Luarea deciziilor

Să ne luăm teniși sau sandale pentru vară? Să ne dotăm armata cu elicoptere de asalt sau cu submarine? Clasa noastră să fie reprezentată de Maria sau de Lia? Președintele să fie sărac și cinstit sau înalt și arătos? Toate astea sunt exemple de decizii pe care le luăm în fiecare zi sau doar din când în când, care ne afectează viața în mod direct sau indirect. Cu cât grupul din care facem parte este mai mic, cu atât deciziile sunt mai ușor de luat în urma unor discuții lămuritoare despre motive, scop, preferințe, efecte sau năzuințe. Dacă grupul este foarte mare, folosim o scurtătură, anume votul. În procesele decizionale, votul este o soluție rapidă, dar nu neapărat eficientă, dacă ne gândim la următoarele dezavantaje ale votului:

  • unii oameni pot rămâne întotdeauna pe dinafară, mai ales dacă nu sunt de acord cu felul în care au fost formulate opțiunile pentru vot; dacă ei nu participă deloc nu putem ști din ce motiv au refuzat să voteze sau nu au acceptat să intre în joc
  • alți oameni se pot considera nedreptățiți, în funcție de felul în care se calculează majoritățile, pentru că nu-i totuna să iei decizia cu 50%+1 dintre cei care au votat, dintre cei care aveau dreptul să voteze  sau dintre cei care sunt direct afectați de decizie
  • un grup foarte restrâns de oameni se poate găsi întotdeauna în minoritate, în funcție de cum se combină cele două considerații de mai sus; aceștia se pot radicaliza atât împotriva deciziilor luate prin vot, cât și împotriva votului ca instrument de luare a deciziilor

Când deciziile sunt luate cu majorități foarte fragile (51-52%) cei rămași în "minoritate" pot contesta reprezentativitatea și legitimitatea deciziei luate prin vot, respectiv se mobilizează pentru întoarcerea sau blocarea deciziei cu orice ocazie pe care o au la îndemână.

În ciuda acestor dezavantaje, votul este folosit pentru luarea deciziilor în grupuri foarte mari, cum ar fi alegerea președintelui, pentru că este mai rapid și mai ieftin decât dacă ar avea loc discuții separate cu fiecare cetățean. Dar în grupurile mici e preferabilă metoda consultărilor, a dialogului de la om la om. Există și un palier intermediar, unde cele două metode se combină, cum ar fi la nivelul unei primării sau al unui minister: în prima etapă au loc consultări cu persoanele care au interesul, cunoștințele și abilitățile de a evalua riscurile și beneficiile deciziei; în a doua etapă, pe baza rezultatelor consultării, se ia decizia prin vot la nivelul consiliului local, al colegiului de conducere al ministerului, al cabinetului de miniștri sau al Parlamentului (toate acestea fiind grupuri considerabil mai mici decât întregul popor).

Avertizori de integritate

Îți aduci aminte de interesul nostru ca cetățeni și prin urmare și al statului în aflarea adevărului. Acest interes e cu atât mai puternic atunci când e vorba de încălcări ale legii. Probabil ai văzut că atunci când încălcarea legii este foarte gravă, aflarea adevărului se întâmplă în cadrul unui proces penal. Acolo avem încă din anul 2002 o lege privind protecția martorilor.

Cu alte cuvinte, dacă un om are cunoștință despre încălcarea legii, dar se teme, în sensul că cel vinovat s-ar putea răzbuna, statul îi asigură acelui om o formă de protecție, pentru că este în interesul statului să afle adevărul despre cine e vinovat. Dacă însă încălcarea legii se încadrează în sfera dreptului administrativ sau este vorba mai degrabă de incompetență ori de rea-voință avem nevoie de o altă formă de protecție.

Legea din 2001 privind accesul la informații arată că nu pot fi secretizate informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii. Astfel, din 2004 există o lege privind protecția avertizorilor foarte similară celei privind protecția martorilor cu diferența că identitatea avertizorului este protejată pentru o perioadă mai scurtă și cu  mijloace juridice mai slabe. Dacă investigația arată că lucrurile sesizate de avertizori sunt mai grave, iar procesul se mută din administrativ în penal, avertizorul protejat poate deveni martor protejat.

De reținut că avertizorul nu se confundă cu pârâciosul, turnătorul, delatorul, pentru că avertizorul este motivat de buna funcționare a instituției în care lucrează, pe când ceilalți urmăresc obținerea unor avantaje proprii de pe urma sesizării unei nereguli. Un avertizor se distinge de pârâcios, informator, delator, detractor, denunțător, agent acoperit, turnător etc., tocmai prin integritate, prin etica sa profesională, care intră în conflict cu cultura organizațională din instituția unde lucrează, prin motivația care este externă sinelui; toți ceilalți au motive interne sinelui (bani, relații, răzbunare etc.).

Referendumul

Referendumul este o metodă de consultare directă a cetățenilor în legătură cu probleme de interes național. Acesta se organizează de către Președinte, care are acest atribut ca reprezentant al statului care cere opinia poporului. De ce nu pot și celelalte puteri din stat să organizeze referendum? Pentru că Parlamentul reprezintă poporul, el nu se poate întreba pe sine însuși, pentru că se presupune că știe deja ce dorește poporul. Guvernul execută ce hotărăște Parlamentul, deci nici el nu poate organiza un referendum. Justiția se face în numele legii, deci nu poate întreba poporul ce e drept sau nedrept.

Baza legală a referendumul este reprezentată de articolul 90 din Constituția României. Totodată, pe lângă consultarea poporului de către Președinte în probleme de interes național, care sunt determinate de către acesta, Constituția prevede explicit necesitatea organizării unui referendum în cazul revizuirii Constituției sau a demiterii Președintelui.

 

Ordonanțe de urgență

Ordonanțele Guvernului

Guvernul nu dă legi, ci le pune în practică pe cele aprobate de Parlament. Totuși, adoptă hotărâri, ordonanțe „simple” și ordonanțe de urgență. Hotărârile se emit pentru punerea în aplicare a legilor – un fel de manuale de întrebuințare, dacă vrei. Ordonanțele și ordonanțele de urgență sunt două instrumente de reglementare foarte diferite. În ce privește ordonanțele „simple”, Parlamentul îi deleagă în mod explicit Guvernului calitatea de a reglementa (de obicei în timpul vacanței parlamentare). În ce privește ordonanțele de urgență, această delegare decurge implicit din textul Constituției. Cum spune și cuvântul „urgență”, ele se emit doar în situații extraordinare, care nu suportă amânare (asta ar fi teoria). De aceea, doar în cazul OUG, Guvernul este tratat din punct de vedere constituțional ca și cum ar fi Parlamentul însuși – adică el ia deciziile.