Lavinia Vișan – despre formarea spiritului civic la elevi

Printre profesorii pasionați de educație civică, care caută mereu să-i inspire pe elevi și să-i transforme în mici cetățeni care-și știu drepturile, obligațiile și care înțeleg principiile democrației și ale statului, se numără și prietena noastră, Lavinia Vișan. Lavinia este profesoară din 1995 și acum predă educație civică la Târgoviște.

Pentru că motto-ul său este „Știu că nu știu nimic”, Lavinia Vișan a dorit mereu să învețe mai mult și să se perfecționeze, dovadă stând multele certificări pe care le are, toate evenimentele, conferințele, cursurile și stagiile de formare la care participă constant sau proiectele în care se implică, atât naționale cât și internaționale. De exemplu, doar pentru a selecta câteva dintre ele, este membru în Corpul Naţional al Experţilor în Management Educaţional, metodist pentru disciplinele socio-umane din 2012, membru în Corpul Naţional al Experţilor în Management Educaţional din 2014, membru în echipa de realizare a subiectelor pentru bacalaureat 2015, 2016, 2017, membru selectat în grupurile de lucru pentru elaborarea curriculumului pentru disciplinele/domeniile de studiu obligatorii din învățământul gimnazial.

Am întrebat-o pe Lavinia Vișan cum vede prezența educației civice în curricula școlară, despre elevii ei și provocările predării unei materii care nu are încă, din păcate, importanța cuvenită în școli.

 

 

Unde-și găsește locul educația civica în școală acum?

Se regăsește în planul cadru din ciclul primar și gimnazial, iar opțional, în orele de ”dirigenție”, la disciplinele socio-umane, în pauze, în activitățile extrașcolare.

 

Unde și-ar regăsi locul?

Oriunde, oricând, nu într-o oră unde elevii vor fi notați pentru ceea ce au reprodus.

 

Sunt elevii interesați de educația pentru democrație, sunt curioși, pun întrebări, învață, fac analogii?

Cred că depinde de școală, de tipul de elev cu care lucrezi. Am întâlnit și elevi curioși, activi, implicați, dar într-un număr foarte mic, în comparație cu cei apatici, leneși, lipsiți de cultură. A face analogii este o trăsătură necultivată în școli/ la elevi.

 

Ce am putea face ca materia să capete mai multă importanță în curricula școlară?

Eu cred că i s-a acordat importanță, numai că felul în care s-a propus este falimentar. Nota/ media viciază procesul: ori se merge pe reproducere, nu pe înțelegere și pe formarea spiritului civic; ori elevii primesc oricum media 10, deoarece nu este o disciplină importantă, și nu se poate altfel, mai ales că media contează, iar ei sunt mici, să nu-i speriem…

 

Care sunt provocările profesorului de educație civică?

Să-l dezvețe pe copil de vechile metehne, adică să gândească, să-și argumenteze opinia, etc. (adică să fie independent de conținut).

 

Cum vi se par manualele și programele?

Manualele sunt pentru elevi. Rămâne la latitudinea profesorilor ce material va livra. Programele au omis mereu partea de etică/morală.

 

Cum pot fi făcute ele mai atractive la clasă?

Conținutul e livrat de profesor. Întrebarea potrivită ar fi: cum am face mai atractiv profesorul? Printr-o formare nonformală prin lume. Trebuie să se schimbe întâi el ca om, ca să poată schimba copiii cu care lucrează.

 

Cu ce ar trebui să rămână elevii după un curs de educație pentru democrație?

Nu știu dacă musai cu informații, ci cu o atitudine în spiritul democrației, reflectată în propria viață. Dar e foarte greu de cuantificat.

 

Ați vedea predarea educației civice întinsă pe mai mulți ani de studiu?

Da, dacă s-ar face de către diriginte sau ca o activitate obligatorie, dar fară notă.

 

Ne puteți povesti o întâmplare interesantă/relevantă cu elevii/un elev legat de ora de civică?

Da, copilul unui coleg de fizică și-a arătat interesul și implicarea în ora de Educație Civică, nu pentru matematică și română, spre disperarea tatălui, care mi-a reproșat asta. Mi s-a cerut să nu le mai dau teme/ proiecte, deoarece elevii trebuia să se pregătească pentru adimiterea la liceu.

Și o altă întâmplare: în cadrul simularii procesului electoral pentru alegerea unui primar de oraș, elevii au folosit argumentele auzite în casă. Mulți au propus o linie comunistă, pentru că pe vremuri era mai bine, nu pentru că ei aveau argumente proprii care să susțină alegerea.

Leave a Reply

Your email address will not be published.