Parlamentul

Ce face Parlamentul României?

Parlamentul reprezintă poporul, în timp ce Președintele reprezintă statul. Este unica autoritate legiuitoare a țării, adică singura care poate da legi în numele poporului. Membrii Parlamentului sunt aleși de cetățeni prin vot direct, liber exprimat, de către oameni. Numărul lor este proporțional cu populația României. E un job pe patru ani – atâta durează mandatul unui parlamentar. Votul pentru Parlament (și din Parlament) are legătură cu dreptul de asociere în partide politice (art. 40) și este o expresie a pluralismului politic din art. 1 (3).

Parlamentul e bicameral – Camera Deputaților și Senatul, care lucrează, în mod obișnuit, în ședințe separate. Din când în când, se întâlnesc în ședință comună, atunci când au de luat decizii foarte importante (de exemplu să aprobe bugetul țării) sau când vrea Președintele să le vorbească. Parlamentul lucrează în două sesiuni ordinare în fiecare an. Astea sunt la fel ca semestrele de la școală. Diferența e că semestrul de primăvară durează din februarie până în iunie, iar cel de toamnă din septembrie până în decembrie. Dincolo de acestea, pot exista și sesiuni extraordinare – norocul vostru că nu există semestru extraordinar în vacanța de vară.

Ce fac parlamentarii acolo?

Legi! Discută, dezbat, votează și adoptă legile după care funcționează statul român. Un senator sau un deputat nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate la locul de muncă – adică pe durata mandatului. În plus, au un statut special și pentru fapte care n-au legătură cu job-ul – urmărirea și trimiterea în judecată se pot face doar cu acordul colegilor din Camera din care fac parte.

Deputații și senatorii sunt organizați în grupuri parlamentare în funcție de partid. Fiecare partid cu grupul lui, unde discută și propun legi. Parlamentarii care renunță la apartenența într-un grup se numesc parlamentari independenți, chiar dacă ei migrează la un alt partid. Pentru că nu fac parte dintr-un grup parlamentar, independenții nu prea au șanse la funcții de conducere în Parlament.

Sunt organizați însă și în comisii, fiecare Cameră cu comisiile ei. Comisiile sunt atelierele de lucru ale Parlamentului, în ședințele acestora luându-se cele mai multe și mai importante decizii, în pregătirea ședințelor de plen ale celor două Camere. Comisiile sunt tematice și din ele fac parte cei care (în teorie) se pricep mai bine la domeniul respectiv – de exemplu transporturi, educație, drepturile omului. Acolo ei discută toate problemele legate de domeniul respectiv. Acestea sunt comisiile permanente. În funcție de nevoi și situație, se mai pot înființa comisii speciale sau de anchetă. Gândește-te că e ca la școală, unde, în afara orelor, poți merge la cercul de mate, de română, la cursuri de teatru sau la dezbateri pe cultură civică, în funcție de ce-ți place și știi mai bine. Când e nevoie, diriginta sau dirigintele poate face o „comisie” în clasă care să se ocupe, să zicem, de banchetul de la finalul școlii sau care are rolul să afle cine a spart geamul de la cancelarie.

Care e ierarhia legilor?

  • Legile constituționale sunt cele prin care se poate modifica legea legilor - Constituția
  • Legile organice sunt legi în domenii de importanță vitală pentru funcționarea statului, de aceea apar și menționate expres în Constituție.
  • Legile organice - Restul legilor sunt legi ordinare, adoptate în domenii care sunt de o importanță mai redusă (dar de care e totuși nevoie pentru ca societate să funcționeze).

Ce domenii se reglementează prin lege organică?

– felul în care votăm

– cum funcționează partidele politice

– ce fac deputaţii şi senatorii (și salariul lor)

– ce fac funcţionarii publici

– cum se organizează și desfășoară un referendum

– cum se organizează Guvernului şi Consiliul Suprem de Apărare a Țării

– cum se organizează Consiliului Superior al Magistraturii, instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Curtea de Conturi

– cum se organizează învăţământul, în general

– contextul în care se declară stare de război și se mobilizează armata țării

– când se declară stare de asediu sau de urgență

– lucruri ce țin de infracțiuni (de pildă pedepse), pentru că le luăm în serios, sunt fapte grave

– cum se acordă amnistia sau graţierea colectivă

– contenciosul administrativ (interacțiunea cetățenilor cu statul, în instanță)

– reguli generale despre proprietate și moștenire

– cum se organizează administraţia publică locală, teritoriul, precum şi regimul general privind autonomia locală

– reguli generale despre raporturile de muncă (sindicate, patronate şi protecţia socială)

– reguli ce țin de minorităţile naţionale

– reguli ce țin de culte

– și altele care mai apar expres prin Constituție

Cum apar legile?

Cum se adoptă legile? 

Pentru că sunt diferite ca importanță, cele trei tipuri de legi se și adoptă în mod diferit. Astfel:

– legile constituționale – adică de revizuire a Constituției – se adoptă de ambele Camere, cu majoritate de două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere

Adoptarea nu e suficientă pentru a schimba Constituția – parlamentarii nu o pot schimba singuri. Pentru ca revizuirea să fie definitivă, e nevoie ca poporul să-și dea acordul, prin referendum. Acesta se organizează în termen de 30 de zile după votul Parlamentului.

– legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

– legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

Cât durează adoptarea unei legi?

Legile nu se adoptă peste noapte în Parlament.

Există un proces complex, prin care proiectul de lege trece, pe rând, pe la comisiile Parlamentului, până să ajungă să fie votat de o Cameră, apoi de cealaltă.

De regulă, prima Cameră sesizată se pronunţa în termen de 45 de zile (sau 60 dacă domeniul e complex).

Însă Parlamentul poate adopta proiecte de legi (sau propuneri legislative) și mai rapid, adică într-o procedură de urgență, atunci când e cazul.

 

Cine poate propune legi? 

Deputații, senatorii, Guvernul sau – în unele cazuri – chiar și cetățenii pot avea inițiativă legislativă (adică fac proiecte sau propuneri de legi).

Când Guvernul are iniţiativă legislativă, acesta trimite proiectul de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată (mereu una din cele două Camere va fi cea sesizată, iar cealaltă Cameră va fi decizională). Constituția specifică foarte clar și ce proiecte de legi și inițiative legislative se duc la Senat, respectiv la Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată. Le găsești la articolul 75 din Constituție.

Pe lângă Guvern și Parlament, și cetățenii cu drept de vot pot iniția o lege, dacă se strâng de cel puţin 100.000. Ei trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative legislative.Cetățenii nu pot iniția legi care țin de domeniul fiscal, de amnistie și grațiere sau legi care au caracter internaţional.

Principiul separației puterilor

Gândește-te la stat și cetățeni ca la o familie și membrii ei. Ca să funcționeze – să aibă ce mânca, o locuință sigură, etc. – membrii acestei familii pe nume România trebuie să se organizeze, așa că își stabilesc, de comun acord, niște reguli care specifică cine ce face. După ce au agreat regulile și au împărțit sarcinile, le trec pe o hârtie pe care o respectă cu sfințenie – aceasta e Constituția. Însă degeaba fac ei reguli dacă nu există cineva care să le și pună în practică și altcineva care să vegheze că ele sunt juste și că se respectă. Gândindu-se la cum să se apuce de treabă, familia decide să se separe în trei grupuri, fiecare cu o misiune clară și independentă de celelalte:
Puterea legislativă (Parlamentul) // Puterea executivă (Guvernul) // Puterea judecătorească (Instanțele)