Luarea deciziilor

Să ne luăm teniși sau sandale pentru vară? Să ne dotăm armata cu elicoptere de asalt sau cu submarine? Clasa noastră să fie reprezentată de Maria sau de Lia? Președintele să fie sărac și cinstit sau înalt și arătos? Toate astea sunt exemple de decizii pe care le luăm în fiecare zi sau doar din când în când, care ne afectează viața în mod direct sau indirect. Cu cât grupul din care facem parte este mai mic, cu atât deciziile sunt mai ușor de luat în urma unor discuții lămuritoare despre motive, scop, preferințe, efecte sau năzuințe. Dacă grupul este foarte mare, folosim o scurtătură, anume votul. În procesele decizionale, votul este o soluție rapidă, dar nu neapărat eficientă, dacă ne gândim la următoarele dezavantaje ale votului:

  • unii oameni pot rămâne întotdeauna pe dinafară, mai ales dacă nu sunt de acord cu felul în care au fost formulate opțiunile pentru vot; dacă ei nu participă deloc nu putem ști din ce motiv au refuzat să voteze sau nu au acceptat să intre în joc
  • alți oameni se pot considera nedreptățiți, în funcție de felul în care se calculează majoritățile, pentru că nu-i totuna să iei decizia cu 50%+1 dintre cei care au votat, dintre cei care aveau dreptul să voteze  sau dintre cei care sunt direct afectați de decizie
  • un grup foarte restrâns de oameni se poate găsi întotdeauna în minoritate, în funcție de cum se combină cele două considerații de mai sus; aceștia se pot radicaliza atât împotriva deciziilor luate prin vot, cât și împotriva votului ca instrument de luare a deciziilor

Când deciziile sunt luate cu majorități foarte fragile (51-52%) cei rămași în “minoritate” pot contesta reprezentativitatea și legitimitatea deciziei luate prin vot, respectiv se mobilizează pentru întoarcerea sau blocarea deciziei cu orice ocazie pe care o au la îndemână.

În ciuda acestor dezavantaje, votul este folosit pentru luarea deciziilor în grupuri foarte mari, cum ar fi alegerea președintelui, pentru că este mai rapid și mai ieftin decât dacă ar avea loc discuții separate cu fiecare cetățean. Dar în grupurile mici e preferabilă metoda consultărilor, a dialogului de la om la om. Există și un palier intermediar, unde cele două metode se combină, cum ar fi la nivelul unei primării sau al unui minister: în prima etapă au loc consultări cu persoanele care au interesul, cunoștințele și abilitățile de a evalua riscurile și beneficiile deciziei; în a doua etapă, pe baza rezultatelor consultării, se ia decizia prin vot la nivelul consiliului local, al colegiului de conducere al ministerului, al cabinetului de miniștri sau al Parlamentului (toate acestea fiind grupuri considerabil mai mici decât întregul popor).

Leave a Reply

Your email address will not be published.