Îți aduci aminte de interesul nostru ca cetățeni și prin urmare și al statului în aflarea adevărului. Acest interes e cu atât mai puternic atunci când e vorba de încălcări ale legii. Probabil ai văzut că atunci când încălcarea legii este foarte gravă, aflarea adevărului se întâmplă în cadrul unui proces penal. Acolo avem încă din anul 2002 o lege privind protecția martorilor.
Cu alte cuvinte, dacă un om are cunoștință despre încălcarea legii, dar se teme, în sensul că cel vinovat s-ar putea răzbuna, statul îi asigură acelui om o formă de protecție, pentru că este în interesul statului să afle adevărul despre cine e vinovat. Dacă însă încălcarea legii se încadrează în sfera dreptului administrativ sau este vorba mai degrabă de incompetență ori de rea-voință avem nevoie de o altă formă de protecție.
Legea din 2001 privind accesul la informații arată că nu pot fi secretizate informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii. Astfel, din 2004 există o lege privind protecția avertizorilor foarte similară celei privind protecția martorilor cu diferența că identitatea avertizorului este protejată pentru o perioadă mai scurtă și cu mijloace juridice mai slabe. Dacă investigația arată că lucrurile sesizate de avertizori sunt mai grave, iar procesul se mută din administrativ în penal, avertizorul protejat poate deveni martor protejat.
De reținut că avertizorul nu se confundă cu pârâciosul, turnătorul, delatorul, pentru că avertizorul este motivat de buna funcționare a instituției în care lucrează, pe când ceilalți urmăresc obținerea unor avantaje proprii de pe urma sesizării unei nereguli. Un avertizor se distinge de pârâcios, informator, delator, detractor, denunțător, agent acoperit, turnător etc., tocmai prin integritate, prin etica sa profesională, care intră în conflict cu cultura organizațională din instituția unde lucrează, prin motivația care este externă sinelui; toți ceilalți au motive interne sinelui (bani, relații, răzbunare etc.).