Mass-media

Dacă îți aduci aminte despre interesul cetățenilor și al statului privind aflarea adevărului, nu e de mirare că există și funcționează mijloace de informare în masă. 

 

Totalitatea mijloacelor de informare în masă, indiferent de platforma tehnologică (tipărite pe hârtie, proiectate pe ecrane sau afișe stradale, transmise la radio sau televizor, publicate pe internet, accesibile gratuit sau cu plată), reprezintă mass-media sau (impropriu spus) presa.

Rolul mass-mediei e să te informeze cu privire la lucrurile relevante din societate, dar mai  mult decât atât, rolul ei este să te informeze corect și imparțial, ca să poți să iei decizii bune. Majoritatea mijloacelor de informare în masă sunt inițiative private, însă toate se bucură de protecția statului, dacă informează corect.

Dacă la meteo îți spune că plouă, atunci îți poți lua umbrelă, dacă afli că euro a crescut, nu îți schimbi economiile astăzi, dacă afli că au crescut dobânzile, te mai gândești dacă îți cumperi un apartament. Poți afla și ce s-a întâmplat cu banii din taxele tale, când afli care mai e stadiul unei autostrăzi sau atunci când una dintre instituțiile statului o ia pe arătură.

Presa, în mod ideal, ar trebui să și critice atunci când e cazul, pe bază de informații și adevăruri factuale, să invite la dezbateri și chiar să seteze agenda publică.

În același timp, trebuie să facem întotdeauna diferența între o opinie și o știre, pentru că ambele pot ajunge la noi prin intermediul mass-mediei. Opinia aparține unui om sau unui grup de oameni (cu care putem sau nu să fim de acord), în timp ce știrea trebuie să reflecte adevărul factual.

Pe lângă principalul rol, de a informa publicul, mass-media poate să aibă și alte roluri: educativ (și cultural), influențarea opiniei publice, divertisment. Să nu uităm însă că mass-media se face cu jurnaliști ale căror onorarii ori salarii trebuie plătite. De aceea, există legături foarte strânse între mass-media și piața de publicitate pentru produse ori servicii. Atunci când "publicitatea" se extinde către oameni politici sau opinii politice, fie ne aflăm în campania electorală, fie putem suspectă o formă de manipulare.

Ce spune Constituția

Articolul 29 Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranta şi de respect reciproc.

Articolul 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.

Articolul 31 Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionala.

(4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *